Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2010

Peripetii la olimpiada…

Daca tot a fost vremea olimpiadelor, m-am gandit sa povestesc o istorioara interesanta… Bineinteles, personajul principal sunt eu… doar ca a fi personaj principal nu este intotdeauna un lucru „cool”.

Am mai spus ca am o pasiune pentru istorie. Anul trecut a fost prima mea participare la Olimpiada de istorie. Am trecut de judet(desi imprejurarile au fost nefaste intr-o mai mica sau mai mare masura), desi nu prea mi s-au dat sanse… Un coleg de-al meu era favorit, sa-i spunem x-ulescu sau „factorul X”, insa practic lucrurile au stat altcumva. Am participat si anul acesta. La etapa locala a fost usor. Cu toate acestea „factorul X” a trecut cu chiu cu vai… destul de rusinos(el avand o nota sub limita de trecere) 🙂 . Aceste fapte le relatez pentru a intelege mai bine ce urmeaza, nu din dorinta de a-mi satisface ego-ul.
In fine, urmeaza judetul. Ma duc sigur pe mine. Asa cu „avant” spre culmile gloriei intelectuale… dar, din pacate, am uitat ca traiesc in Romania. Dau proba si plec acasa. Astept cu febrilitate rezultatele.
Intra in scena „factorul X”. Ma suna si imi spune ca am luat locul 1, iar el doar locul 2(informatie stiuta de la profesoara de la clasa). Urrraaa… Perfect! Asta se intampla cam pe la ora 19. Bun. Pe la 19:45 suna acelasi „factor X” si imi spune ca s-au reevaluat lucrarile si ca el are locul 1 si eu 2… Ok!? In gand s-au nascut o serie de metode de ucidere a indivizilor gen”factorul X”. Iritat sun o persoana de incredere(profesor). „Ai locul 1 draga, stai linistit ca am vazut lucrarea care se detasa clar…”. Mai sun 3 profesori care imi confirma acest lucru… DOAR ca la ora 21 eram pe locul 3… uluit o sun pe profa de la clasa(care il favoriza pe „factorul X”; sincer nu stiu ce am facut de ii sunt antipatic). O sun si ii explic situatia. Contrariata imi spune sa nu mai aberez(nu chiar cu aceste cuvinte ) si a incepu sa imi redea o versiune a intamplarilor de-a dreptul ILARA.
Debusolat dezbat o seara intrega cu ai mei si imi dau seama ca am facut o greseala: NU AM INVATAT DE 10, plus dezavantajul mediului familial:”” factorul X” este ruda cu directoarea scolii unei comune „puternice” pe plan politic. Pai daca nu m-am dus si eu cu camasa portocalie la proba 🙂 .
M-am lecuit de olimpiada. Se pare ca laurii olimpiadelor stau mai bine pe capetele greilor si marilor. Ce sa faca bietii anonimi. Eh, un fleac…!
Asadar va dau un sfat celor care mergeti la olimpiada: invatati de nota 10(nu stiti la ce va puteti astepta) si alegeti cu grija culoarea imbracamintii. Daca si familia este in „linistitorul” mediu politic sigur aveti sanse 🙂

P.S. Ma uimeste faptul ca reevaluarea lucrarilor sa facut dupa deschiderea borderourilor. Adica nu ma uimeste, ma uimeste tampenia lor… macar sa nu fi spus situatia de dinaintea „reevaluarilor”. Un gust amar si un sut in dos de la draga de VIATA.

Read Full Post »

Amintiri…I

Nu cred in tampeniile de genul „prima betie=initiere” sau chestii de astea. Astfel de lucruri sunt cacacteristice oamenilor care populau grote. Din pacate genele se transmit si mai sunt specii de Homo neandertalensis printre homo sapien sapiens…
Pentru mine, prima data cand aburii lui Bachuss mi-au invadat mintea, a fost o experienta, o traire care chiar se poate defini ca SINCERA.
Arareori plec din culcusul casei mele. Nu din comoditate, ci din cauza scarbei fata de intemperiile ignorantei intentionate….(si oricat de idealist sunt, tot vad sumbrul viitor al frumosului). Totusi ma bucur grozav cand mai merg la Sibiu, la fratele meu sau in excursii. Tin sa mai spun ca „a calatori” este ceva care ma reprezinta, desi prin prisma afirmatiilor de mai sus nu ai zice:)
Prima intalnire cu Dionysos am avut-o in Hermannstad. Ma plimbam alene prin Piata Mare si polemizam cu Cristi(asta-i fratele meu) despre „Fight Club”(despre aceasta carte care m-a impresionat profund vorbesc alta data). Pasii ne purtau spre o seara frumoasa de iarna, pe langa felinarele rustice, spre parcul dormitand sub patura subtire de nea… Insa intreg Universul s-a mobilizat pentru a ne indrepta pasii in alta parte…
O sa imi ramana mereu in minte replica lui Evghen „Da sa bem ceva bun nu Saniuta, ca de la aia te doare capu…”. Si va rog sa ma credeti ca nu a fost nimic planificat. A fost ceva spontan.. o dorinta enorma a sufletului de a se descarca de emotia acumulata. Prima senzatie a fost intradevar ciudata. Nu imi mai simteam capul. Totul a inceput sa imi apara fluid. „Biluta”‘baiat de treaba, sufletist, m-a luat dupa umeri si a inceput sa imi povesteasca ceva. Nu o sa redau aici dar povestea a fost foarte trista. M-am ridicat ametit si sontac, sontac am ajuns afara. Il strig pe Alex. Purtam o discutie despre realitatea cruda in care traim apoi injuram studentii de la filosofie care se plimba cu masini si au apartamente scumpe(cred ca era ceva legat de o anecdota greaca:) ). Fumez prima tigara si nu stiu cum mi-a ajuns in mana. Stau pe trepte si simt fioruri in mine. Poate ati ascultat vreodata o melodie trista si ati privit undeva departe. Acordul unei vioare… si e toamna sau ceva de genul asta… Asa ma simteam eu atunci. Viata mi-a aparut frumoasa, cu toate bucuriile si durerile ei. Intreg zidul de pragmatism si ironie pe care l-am ridicat anevoie in jurul meu se naruia. Trairea din romanele lui Camus imi aparea in intreaga ei autenticitate.
Mi s-a rupt firul. Ma trezesc in parc. Toti suntem in genunchi. Evghen plange. Cred ca si eu plangeam. Sau toti, nu mai stiu… Ne strangem in brate si facem promisiuni marete. Promisiuni care au ajuns probabil la stele… M-am simtit descatusat, eliberat de toate frustrarile acumulate in ultimele luni, de toate neputintele. Nu imi pasa de mocirla, mi-am indreptat ochi inspre zare si sunt putine momente in viata unui om cand se intampla astfel de lucruri.
La un moment dat au venit si niste gardieni. Cred ca era o patrula de noapte. Am adresat niste injurii :),
aflat inca sub influenat unui puternic sentiment. Imi cer scuze domnilor gardieni.
Am ajuns intr-un final la camin, tarat „ad literam” de Cristi. A doua zi am fost mahmur si am mancat lamai:)
Nu ma laud cu betia, ma laud cu sentimentul care ne-a unit si care a generat din cauza betiei…
Va salut baieti si sper sa nu uitam ce a fost!!!

Read Full Post »