Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Decembrie 2010

Da, nu am mai scris demult… Haotic se conduce sufletul. Frumos de haotic…cînd te-ai aştepta să salte în chinuitoare fioruri inspirative se contractă în Amintirea despre Ea. Şi rămîne acolo, chircit şi palid, într-un continuu a tînji. Minunat, nu am ce zice.
Dar astăzi „a nins”. Prea alb şi prea cu aromă de săniuş, de fericire frenetică. Am stat în faţa ferestrei minute în şir. Am simţit cum gîndul despre Ea se ascunde tremurînd în cutele sîngelui fierbinte. Ceva din mine se chinuia să înţeleagă valţul ultim, aproape de buza îngheţată a pamîntului, valţul acela cu of-uri albe. Şi strigam, la început în şoaptă, la îngerul care împrăştia cu atîta iresponsabilitate, atîta nostalgie dansată. Apoi am strigat, distorsionat şi tare, cu mii de reverberaţii de sticlă spartă. Iar el nepăsător se perinda printre astre, le apuca între degete şi le fărîma. Nu ştia că Te îngheaţă undeva în mine, că dispare chinul de a Te ştii reală? Că sufletul meu săturat de Tine se va avînta bezmetic să se adape cu ninsoare, cu aromă de copliărie uitată, cînd eram doar eu cu el şi o sanie care ţîşnea înspre nicăieri…? Nu ştia.
Aşa a nins astăzi peste „şindrilele şubredului meu suflet”. Cu aromă de ani trecuţi, şlefuind în mine amintirea albă despre Tine. Ningea şi îmi aminteam că Tu nu reprezinţi eternul feminin. Îmi aminteam că „eşti” şi acest lucru mă încurca mai mult decît orice dilemă. Uitat îmi apare acest Decemvrie. Ireal, venit de undeva. Aroma nostalgiei, a ninsorii cu fărîme de albastru fantomatic, cu frînturi de colind…colind.

Anunțuri

Read Full Post »