Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Octombrie 2011

Introspecţie

Din frînturi de cer căzut
am ridicat temple Ridicolului.
Dezgustat,l-am silit pe Dedal
să mă închidă
în mijlocul unui labirint ancenstral.
(am auzit că după, s-ar fi aruncat)
De plictis am scrijelit triunghiuri
în mişcare.
Apoi cercuri statice şi unghiuri
scăpărătoare.
În ocru am îmbrăcat pereţii umezi
şi cu puţinul rămas mi-am însemnat chipul.
Un minotaur răgea în cer,
un mort îşi purta paşii în labirint.
Ariadna…Ariadna nu a mai venit.
(sincer, nici nu o aşteptam)
Firul şi l-a petrecut peste gît
Şi s-a spînzurat de lună.
(sau sub clarul ei, nu mai ţin minte)

După un timp,
cît să fi fost? Un picur
sălbatec, de an-lumină,
mi-am luat labirintul în spinare,
preumblîndu-mă peste albe hotare.

S-au prăbuşit templele,
rămăşiţele se vînd
pe roase covoare Orientale.
Un negustor uscăţiv, faraon cu fes
şi şalvari,
îmi oferea două aşchii de coloană
ionică,
alături de sărutul rece de marmură
al enigmaticei Venus
(măcar de-mi oferea unul din braţe).
Am surîs şi şontîc, şontîc sub povara
labirintului
m-am pierdut în strigătele profanelor Bagdad-uri.
Ridicolul nu mai locuia
în temple.
ERA, obez, duhnind a tutun şi
desfrîu.
Păcat, prin temple oamenii nu păreau atît
de scheletici.

În cutele pielii s-au cuibărit chemările.
Zadarnic am aşteptat zeii Poetului
să-mi închidă rănile.
A rămas golul, strînsoarea Jur-ului,
a braţelor de zeiţă înecată.
În creier s-au adunat necuvintele,
cîrduri de constelaţii arzînde.
Buzele dau naştere dezarticulatelor
rituri păgîne
şi undeva,adînc, în crevase de gînd
rîd bezmetic de lacrimi…
(labirintul l-am rătăcit, undeva, în ochii Tăi).

Anunțuri

Read Full Post »